Cheia SOL
1. Ce este cheia sol?
O cheie muzicală reprezintă o notație de bază, care are rolul de a indica tonalitatea în care se va citi și interpreta respectiva lucrare. Cheia Sol este una dintre cele mai cunoscute, deoarece este folosită frecvent în notațiile muzicale și este una dintre primele noțiuni pe care le învață orice muzician începător.
Ea este un reper pentru a putea identifica și poziționa celelalte note de pe portativ, fiind așezată pe a doua linie a portativului (exact în același loc ca nota muzicală SOL, de aici provenind, de fapt, și denumirea sa) și, deși modul în care este desenată astăzi este extrem de clar și stabil, grafica s-a modificat fundamental de-a lungul timpului. Inițial, cheia era ilustrată asemănător literei G (deoarece, în notația occidentală, G este egal cu SOL).
Însă, diverși scriitori și scribi și-au pus amprenta asupra evoluției grafice, aducând noi contribuții și transformând fiecare reprezentare, în funcție de dorințele proprii, până a ajuns la forma pe care o are astăzi.
Deși există mai multe chei muzicale, în general sunt o mulțime de instrumente care se bazează pe cheia Sol atunci când interpretează o melodie – de regulă, acestea emit sunete care aparțin unor registre mai înalte (precum trompeta, clarinetul, flautul, vioara, mâna dreaptă a pianului, oboiul, cornul englez, saxofonul, vibrafonul, xilofonul, mandolina, cimpoiul, chitara etc.). La început, această cheie era folosită pentru a indica tipul partiturilor potrivite pentru voci tinere, care nu atingeau extremitățile ambitusului (precum o voce de soprană sau una de bas) atunci când interpretau o bucată muzicală. Totuși, în prezent, ea este folosită pentru vocile de soprană, mezzosoprană, alto, contralto și tenor.
2. Ce elemente grafice se pot afla lângă cheia Sol?
Cheia Sol se va afla tot timpul la începutul portativului, pe a doua linie a sa. Însă, chiar dacă ai aflat ce reprezintă ea, ce arată, cine a inventat-o, unde se scrie și de ce se numește așa, va trebui să aprofundezi acest subiect, deoarece în preajma acestei chei vei mai găsi și alte elemente semnificative.
Tonalitatea în care va fi interpretată melodia poate fi identificată și cu ajutorul armurii care se află exact lângă cheie. Armura poate cuprinde semne de alterație (diez sau bemol) care definesc segmentul tonal în care se desfășoară melodia și, în funcție de locul în care sunt amplasate, indică o cerință exactă.
De exemplu, dacă armura este formată dintr-un diez așezat pe locul notei FA, înseamnă că toate notele FA din piesă vor fi interpretate ca FA diez. Singurele situații în care această regulă se poate modifica sunt cele în care armura se schimbă sau nota FA este însoțită de un becar (♮) pe parcursul compoziției (caz în care nu se mai respectă armura, ci se respectă becarul, care anulează orice formă de alterație suplimentară).
Comentarii
Trimiteți un comentariu